Ghighiu. Un satuc suburbie al Ploiestiului vestit mai mult dupa manastirea cu acelasi nume, dar avand o gara CFR de marfuri o revizie de vagoane si o statie de spalare vagoane cisterna petroliere.
Aici am fost repartizat ca tanar inginer stagiar dupa ce am terminat Facultatea de Transporturi la Bucuresti.
Ma trezeam zi de zi la 4.30 dimineata ca sa prind trenul de la ora 6.00 din Gara de Nord.
Ajungeam acasa dupa ora 6 jumatate dupa amiaza mort de oboseala.
Seful meu s-a mirat de modul in care consideram sa ma comport.
Am aflat ca unitatea era cam un fel de batalion disciplinar deoarece era izolat (pe jos mergeai cam o ora pana la Gara de Sud a Ploiestiului), nu era o unitate cu vizibilitate, avea doar particularitatea ca acolo se spalau vagoanele cisterna,.
Un fost coleg de liceu care fugise in Germania chiar dupa Revolutie mi-a aranjat sa pot lucra la Oktoberfest, celebra sarbatoare muencheneza ca vanzator de palarii.
Le stii, acele palarii tuguiate, tiroleze. Sa vand eu, roman, palarii facute in china la bavarezi!
Desi la festival vin foarte multi vizitatori, unde vindeam eu majoritatea erau germani.
Dupa Oktoberfest, colegul meu mi-a sugerat ca sa vin sa iau lucruri si sa le vand in tara.
Lucrurile nu stateau ca azi, trebuia sa ai invitatie de la un rezident, sa faci cozi interminabile la Ambasada Germaniei, iti trebuiau o gramada de acte si de traduceri, asteptai o luna pentru o viza, daca o primeai.
Dupa o intarziere la venirea din concediu, seful meu mi-a cerut socoteala si eu, actionand impulsiv mi-am prezentat demisia.
Eram proaspat insurat, incercam sa pun la punct o casa veche incalzita cu sobe cu lemne si care necesita reparatii majore sa pot stau si un copil care era pe drum.
Am ajuns in starea ca fara serviciu, fara un venit, cu economiile terminate proaspat insurat si intre timp, un copil nou nascut, a facut sa apara usor, usor disperarea.
Si mi-au spus “Doctorul!”
Imaginati-va faptul ca internetul era incipient daca nu aproape neutilizat in sensul in care il stim azi.
Am purtat discutii cu producatori de suprastructuri din Germania , asa au inceput sa apara nacele pentru lucrul la inaltime, betoniere, basculante, masini de transport specializat: bauturi, frigorifice, microbuze cu locuri, etc.
In ceea ce priveste vanzarile, am avut proiecte deosebite, aici pot mentiona tranzactia unei flote de camioane cu o valoare de peste 3 milioane de euro!
A inceput carierea mea corporatista.
Cheia succesului era modul de a considera clientul, felul in care reuseam sa pastram clientii si sa-i surprindem mereu cu ofertele noastre. Totdeauna am tinut ca sa oferim calitate si consistenta , sa fim corecti si transparenti in ceea ce am facut.
Sunt chemat de catre colega mea de la financiar sa-mi spuna ca in urma analizelor facute de catre actionariat s-a ajuns la concluzia ca noi vom plati dividente. Cash!
Era sa cad! Tocmai acum cand aveam nevoie de numerar mai mult ca oricand!
Sub presiunea crizei economice, actionariatul a considerat ca sa schimbe structura firmelor din grup si am fost numit director administrativ peste firmele reunite.
Realizarile se regasesc atat in conceperea si transpunerea in realitate a organizarii departamentului administrativ, necesitatea ducand la schimbari la destul de dese, cat si a proiectelor cu furnizori externi prin care s-au refacut suprafete de expunere si ateliere de reparatii pentru marci cum sunt Mercedes-Benz, Land Rover si Jaguar, Hyundai, Mitsubishi.
adrianzamfirescu 